Şarpele din Eden

Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului

 pe care le făcuse DOMNUL Dumnezeu - Gen. 3:1

    Aproape toate versiunile biblice traduc cuvântul ebraic arum din Geneza 3:1 cu şiret sau subtil. Această redare se bazează în mare parte pe credinţa populară că cel care a amăgit-o pe Eva a fost în realitate Satan deghizat sau că acesta s-a folosit de şarpe ca instrument.

     Multe animale sunt şirete atunci când îşi prind prada, de exemplu vulpea, şi probabil până la un punct şi şerpii. Şerpii sunt în mod deosebit subtili. Totuşi, întrucât şarpele nu se afla în Eden pentru a-i "vâna" pe oameni, calitatea care trebuie s-o fi impresionat (şi înşelat!) pe Eva trebuie să fi fost prudenţa proverbială a acestui animal. (1) Cuvintele din Geneza 3:1 (TLN), privite ca o singură comunicare, arată chiar acest lucru:

     Şarpele era cel mai prudent dintre toate animalele sălbatice ale câmpului pe care le făcuse Iehova Dumnezeu. El i-a zis femeii: "Este adevărat că Dumnezeu a spus să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?"

    În ebraică cele două fraze sunt unite printr-o conjuncţie care se poate traduce prin "chiar" sau "ca urmare". Cu rezultatul: 'Şarpele era cel mai prudent dintre animalele sălbatice şi chiar el (sau ca urmare) i-a zis femeii (că poate mânca fără reţinere din pomul cunoştinţei)'. Compară versetul 6 unde aceeaşi conjuncţie este tradusă cu "deci".

    Prudenţa este o calitate care ocroteşte de pericol. Proverbele 14:8 spune: "Înţelepciunea omului cunoscător [arum, înţelept, prudent] îl face să vadă pe ce cale să meargă". Şerpii sunt foarte precauţi atunci când îşi aleg calea şi acest lucru este valabil şi în legătură cu alegerea locului de vânat sau de siestă. Probabil şarpele a urcat în pomul conoştinţei şi femeia a observat acest lucru. Eva fusese informată că Dumnezeu ar fi zis: "Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi" (3:3). Şarpele atinsese pomul; astfel că mintea Evei a putut deveni confuză în ce priveşte sensul sau adevărul interdicţiei lui Dumnezeu.

    Deşi relatarea nu spune, scenariul putea fi şi mai complex. De exemplu, şarpele să fie în preajma unor fructe "mâncate" de vietăţile vânate de el, să le miroase cu limba în urmărirea acestora şi Eva să ia totul ca pe o indicaţie că fructele sunt absolut comestibile. "Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat" (v. 6) Desigur, până la acest punct, ea a văzut, nu a gustat (comp. Col. 2:21). Uneori oamenii au consumat în situaţii extreme fructe necunoscute, după ce au observat în prealabil că animalele le mânâncă. O ciupercă "ronţăită" este întotdeauna mai sigură decât una intactă. În orice caz, relatarea spune că cel mai prudent, şi astfel mai de încredere dintre animalele sălbatice create de Dumnezeu, i-a atras atenţia Evei spre faptul că fructele pomului cunoştinţei pot fi consumate fără nici un risc. (2)

Şerpii vorbesc?

    "El i-a zis femeii...". Putea acea reptilă să reproducă vorbirea umană aşa cum fac unele păsări? Sau să asocieze logic cuvinte şi acţiuni aşa cum reuşesc unele animale dresate? Puţin probabil. Putem presupune totuşi că au existat schimburi de cuvinte între Adam şi Eva în legătură cu pomul interzis. Unele replici au rămas probabil în mod obsesiv în mintea Evei: "Dumnezeu a zis", "să nu mâncăm", "să nu atingem", să nu murim" sau "să nu devenim ca el cunoscând binele şi răul"! A indicat şarpele sâsâitor într-un fel oarecare spre aceste cuvinte? (3) Sau mai degrabă a avut comportamentul lui înţelesul perceput sau atribuit de Eva? Nu putem cunoaşte detaliile.

    Singurul lucru cert este că mesajul sugerat de şarpe şi preluat cu uşurinţă de Eva a fost cel din relatarea biblică: "Dacă cel mai prudent dintre animale în ce priveşte viaţa lui, alege pomul cunoştinţei ca loc de vânat sau siestă (poate chiar atinge fructe din care s-a consumat şi nu moare), atunci este o indicaţie că interdicţia divină nu priveşte moartea, ci altceva, probabil cunoştinţa". Indiferent dacă a fost prin gesturi instinctive persuasive, prin exemplu sau altfel, Eva a preluat mesajul şarpelui şi s-a decis.

    "Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să facă pe cineva înţelept. A luat deci din rodul lui şi a mâncat" (3:6).

    Femeia a fost înşelată. Aşa cum oamenii sunt înşelaţi de aparenţe şi de propriile raţionamente greşite. Înainte de concluzia introdusă prin "deci", se spune că femeia "a văzut" (sau înţeles) trei lucruri, dintre care numai primul ar putea fi asociat cu şarpele. Celelalte au de-a face cu dorinţele interioare. Apostolul Pavel s-a referit la "înşelarea" Evei atunci când le-a scris creştinilor din Corint şi lui Timotei (2 Cor. 11:3 şi 1 Tim. 2:14):

    "Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit-o pe Eva cu viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la simplitatea faţă de Cristos.... Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia fiind amăgită s-a făcut vinovată".

    Pavel menţionează "viclenia" şarpelui. Aceasta nu pentru că raportul Genezei îl prezintă pe şarpe drept viclean în mod conştient, ci pentru că Eva a interpretat lucrurile în acest fel. Ca să se disculpe în faţa lui Dumnezeu, ea l-a acuzat în mod nedrept pe şarpe, la fel cum Adam, soţul ei, a acuzat-o pe ea. "Şarpele m-a amăgit şi [ca urmare] am mâncat".

    Ceea ce a amăgit-o pe Eva a fost în realitate dorinţa ei egoistă. Aceasta este o regulă. Tot aşa corintenii s-au simţit flataţi şi atraşi de cuvintele elocvente ale unor apostoli "nespus de aleşi" (2 Cor. 11:4, 5, 13). Iacov a stabilit regula: "Fiecare este ispitit când este atras şi ademenit de pofta lui însuşi. Apoi pofta când a conceput, dă naştere păcatului" (Iac. 1:14, 15). În afară nu sunt cauze reale de ispită, ci doar aparenţe care înşală, "argumente" de care mintea impregnată de dorinţă se agaţă atunci când "concepe" (când decide să acţioneze greşit). La originea întregului proces de amăgire a Evei a stat dorinţa ei de a deveni, înainte de vreme, ca Dumnezeu! - Vezi Pomul cunoştinţei.

_______________

1 În mod interesant, nahaş (şarpe) este folosit şi ca verb în sensul de a învăţa prin experienţă, a observa atent, a lua ca un semn prevestitor, a practica divinaţia (TWOT Hebrew Lexicon). De exemplu în 1 Regi 20:33 se spune: "Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun [nahaş]" (vezi şi Gen.30:27). A luat Eva ca un semn bun prezenţa şarpelui în pom şi/sau gesturile lui? ▲

2 Eva a reprodus interdicţia dată de Dumnezeu într-un mod care sugerează că ea percepea moartea ca pe un efect al consumării fructului ("ca să nu muriţi"), nu ca pe o pedeapsă pentru neascultare ("veţi muri negreşit", 2:17). ▲

3 Nahaş pare să fie derivat onomatopeic de la sâsâitul sau fâşâitul şarpelui (Thes Bau:Sem, Rel. i. 287 al.). Ieremia 46:22 spune: "I se aude glasul ca fâşâitul unui şarpe! Căci ei înaintează ca o oştire" (Ier. 46:22). ▲