Templul din Apocalips are o parte în cer, în prezența
imediată a lui Dumnezeu, și una pe
pământ. În care dintre acestea slujește marea mulțime?
Un argument invocat de unii pentru amplasarea marii
mulțimi în cer, ca destin final, este faptul că ea este văzută de Ioan în viziune slujind lui
Dumnezeu înaintea tronului în templul lui (în naos). Pe de altă parte, este
cunoscută
tentativa de demontare a acestui argument prin extinderea noțiunii
de
"naos" la curțile exterioare ale templului, care sunt invadate de națiuni
(Apoc. 11:1, 2). Dacă marea mulțime este în una dintre aceste curți, atunci ea este
pe pământ, tot așa cum sunt și națiunile invadatoare. Poate fi făcută însă această
extindere? Și dacă nu, se găsește marea mulțime în cer?
Apocalips 7:15 arată că marea mulțime din toate națiunile
slujește în templu (gr. naos). Aceasta înseamnă în Sfânta sau în
Sfânta Sfintelor,
pentru că Apocalips 11:2 elimină curtea exterioară de la a fi o parte
a templului, în sensul special de naos. Altarul de aramă (care se găsea în curtea
preoților și leviților), fiind menționat distinct, sensul "templului" pare
să fie limitat aici la clădirea compusă din Sfânta și Sfânta Sfintelor (În limba greacă a Noului Testament
există și un alt
cuvânt care poate fi tradus cu templu, hieron, dar care se referă la
întregul complex al templului).
Cuvintele din Apocalips 11:2 arată că națiunile pot dispune de curtea
"din afara templului (naosului)". Această
curte este curtea în care aveau acces numai preoții
și leviții. Astfel cei afectați de invazia națiunilor
sunt în primul rând aceștia. "Preoții" sunt creștinii
care se găsesc în viață la începutul celor 42 de luni
ale necazului celui mare. "Leviții" sunt marea mulțime care începe să se formeze în curtea
"dată neamurilor" pe baza convertirii unora dintre oamenii
acestora (comp. Zah. 14:16). Apariția, serviciul și numărul marii mulțimi
multinaționale din curtea templului sunt rezultate nescontate ale necazului
celui mare. În acest sens curtea de afară a templului a fost lăsată
'nemăsurată'. Națiunile au invadat curtea pentru a ataca, dar în contact cu
preoții ele se vor disocia în atitudinea lor asemenea "oilor" și "caprelor
din ilustrația lui Isus" (Mat. 25:31-46). Saul a plecat la Damasc
pentru a-i aresta pe discipolii lui Isus, dar această tentativă a avut ca
rezultat convertirea lui la creștinism.
Cortul și templul din antichitate erau pe pământ. O
parte a lor (Curtea și Sfânta) reprezenta lucruri cu care Isus ca mare preot
și creștinii ca subpreoți aveau să vină în contact în serviciul lor
religios în viața actuală, iar o altă parte (Sfânta Sfintelor) a reprezentat prezența lui Dumnezeu care se găsește
în cer și în care prezență Isus a intrat după înviere și înălțare (Evr. 9:7, 8, 12, 24).
În mod asemănător, templul (văzut în viziune parțial în cer, parțial pe
pământ) din Apocalips 11:2 are o parte care reprezintă lucruri de pe
pământ (despre curte se spune explicit că este pe pământ pentru că este
invadată de națiuni) și o parte care reprezintă tronul sau prezența lui
Dumnezeu din ceruri.
Astfel, la ambele temple, nu locul unde se află sau este
văzut templul este esențial pentru a stabili ce reprezintă
părțile lui, adică dacă un loc mai apropiat sau mai îndepărtat de Dumnezeu
(să spunem "din cer" sau "de pe pământ"), ceva din viața
actuală sau din cea viitoare, ceva din creația aceasta sau din noua creație (comp. Apoc. 11:19).
După necazul cel mare, la începutul
Mileniului preoții,
asemenea lui Isus, "intră" prin învierea întâi dincolo de perdea, în Sfânta Sfintelor, în locul
unde intra numai marele preot o dată pe an. Acest lucru este posibil prin
corpul nou de care vor dispune și care va permite o apropiere
specială de prezența lui Dumnezeu. Situația nu are
echivalent în practica de la cort și nici de la templul lui Solomon,
pentru că acolo numai marele preot intra în Sfânta Sfintelor.
Această excepție este un indiciu că la acest timp templul
antic nu mai reprezintă fidel realitățile spirituale. De fapt,
așa cum națiunea, preoții și templul și-au pierdut
semnificația (inclusiv cea profetică) la moartea de sacrificiu a lui Isus, tot așa și
realitățile simbolizate de acestea se pare că încetează la
sfârșitul celor 42 luni menționate în Apocalips 11:2. Templul din viziunea lui Ioan preia
(încă de la începutul celor 42 luni) noile realități pentru a le
reprezenta într-un mod mai potrivit. În curtea preoților invadată de națiuni și mai târziu în Sfânta acestui templu se
găsește după necazul cel mare o mulțime nenumărată
de oameni care slujesc zi și noapte ca leviți! Și în secolul întâi a existat o
suprapunere de temple în sensul că Isus slujea ca mare preot într-un
templu spiritual cu începere de la botezul lui, aducându-se pe sine
însuși ca jertfă, în timp ce preoții și leviții evrei slujeau
la altarul lor încă legitim din templul literal.
În mod corespunzător în
Isaia 56:6, 7 s-a profețit: "Pe fiii străinilor care se vor
alipi de DOMNUL ca să-i slujească... îi voi aduce la muntele Meu
cel sfânt și-i voi umple de veselie în casa mea de rugăciune.
Arderile lor de tot și jertfele lor vor fi primite pe altarul
Meu". Desigur, un templu la care intrarea în Sfânta nu mai este
limitată la preoții levitici sau în care leviții
care le iau locul sunt oameni dintre națiuni, este mai
degrabă o casă generală de rugăciune. Primind acces
până în Sfânta, marea mulțime internațională de "leviți"
ajunge "înaintea tronului". La fel cum altarul de aur din Sfânta
era înaintea chivotului, a tronului lui Dumnezeu din templu, fiind despărțit doar de
perdea (vezi Apocalips 8:3). În acest sens marea mulțime va sluji în naos
"înaintea tronului" lui Dumnezeu. Timp de 1000 de ani ea va continua să
aibă parte de binecuvântările lui Dumnezeu pentru omenire în
condiția spirituală reprezentată de Sfânta
- 'dincoace de perdea' - și să substituie preoții! Cuvintele care urmează imediat descrierii poziției
și serviciului neîntrerupt în templu al marii mulțimi, arată răsplata care o
va aștepta în urma acestui serviciu:
Unde slujește marea mulțime lui Dumnezeu?
Rezumat al broșurii cu același nume care discută unul
dintre litigiile principale ale scandalului de la sediul Watch Tower în 1980, în cuvintele
autorului Jon Mitchell, fost secretar al Corpului de Guvernare al Martorilor
lui Iehova
Unde este "marea mulțime" din Apocalips 7:15? Una dintre
învațăturile principale ale Martorilor lui Iehova este că grupul descris în
acest verset se află pe pământ. Martorii cred că marea majoritate a celor
răscumpărați vor fi binecuvântați cu viață umană veșnică pe pământ, în
timp ce numai o "turmă mică" de 144.000 vor merge în cer să servească cu Cristos. Astfel, una dintre doctrinele principale ale Societății Watchtower este că
există de fapt două clase de creștini - clasa pământească și clasa
cerească. Martorii sunt învățați că Cristos este mediatorul doar al celor 144.000
de membri "unși" ai clasei cerești (Vezi articolul Turnului de
veghe din 11/15/79 "Să beneficiem de 'un
mediator între Dumnezeu și oameni'", la subtitlul "Mediator pentru câți?",
în
special paragraful 12 de la pagina 24 și paragraful 22 de la pagina 26. Vezi
de asemenea Întrebări de la cititori din Turnul de veghe din 4/1/79, "Este Isus
'mediatorul' doar al creștinilor unși?"). Cei din clasa pământească nu sunt
deci în legământul cel nou mediat de Cristos și se bucură de o relație cu
Dumnezeu doar în virtutea asocierii lor cu cei care mărturisesc că sunt rămșița
celor 144.000 care se află încă pe pământ (Acest număr se raportează a fi mai
mic de 9.000 din peste 5 milioane de membri în întreaga lume în 1998.
Numărul curent poate fi văzut pe
pagina web Statistici ale Martorilor lui
Iehova la Centrul de informații pentru Martorii lui Iehova (http://www.aracnet.com/~muramoto/).
Această învățătură referitoare la două clase a ajuns
sa fie pusă sub semnul întrebării de către unii membri ai personalului de la
sediul central al Societății Watchtower, atât în timpul cât și după
evenimentele care au zguduit acest segment al comunității Martorilor în 1980.
La vremea aceea Jon Mitchell era secretar la Betel (denumirea dată sediului
central al Martorilor) și servea atât în Departamenul Serviciu cât și la
"Birourile etajului zece" unde lucrau câțiva dintre membrii Corpului de
Guvernare. Aceasta l-a făcut să fie la curent cu unele chestiuni din culise
legate de acesta și de alte subiecte de interes din vremea aceea (Unele dintre
observațiile făcute de Jon în legătură cu aceste evenimente apar în cartea
publicată de Commentary Press, Conflictul Conștiintei de Raymond Franz, la
paginile 290, 291 și 295).
Rezumatul care urmează explică câteva dintre discrepanțele
sesizate în legătură cu învațăturile Societații referitoare la Apocalips 7:
9-17 și arată cum acestea l-au dus pe Jon la propriul său "conflict al
conștiinței". Pentru a înțelege subiectul și implicațiile acestei
controverse, este esențial să înțelegem semnificația celor două cuvinte
grecești, naos și hieron, cu aplicare la templul lui Dumnezeu
în Biblie.
Hieron este cuvântul grecesc pentru
întregul complex al
templului, cu toate structurile și curțile adiacente. Naos se referă la
sanctuarul interior al templului care includea Sfânta și Sfânta Sfintelor.
Distincția dintre acești doi termeni este bine definită
în Turnul de veghe din 15 august 1960. La pagina 493, paragraful doi al articolului
intitulat "Templul
din vremea apostolilor" explică capitolul al doilea din Ioan (care descrie
prezența schimbătorilor de bani și a animalelor care erau vândute și
cumpărate în templu), spunând:
Ce fel de clădire putea
fi aceasta care să aibă spațiu pentru
un asemenea trafic? Realitatea este că acest templu nu era doar o clădire, ci
un număr de structuri din care sanctuarul templului era centrul. În limba
originală acest lucru este foarte bine clarificat, autorii Scripturilor distingând
între cele două prin folosirea cuvintelor hieron și naos.
Hieron se referă
la întregul teritoriu al templului, în timp ce naos se aplică la structura
templului însuși, succesorul tabernacolului din pustie. Astfel Ioan ne spune
că Isus a găsit tot acest trafic în hieron.

Pagina 493 a ediției Turnului de
veghe din 15 august 1960
identifică în mod corect partea exterioară a teritoriului templului (unde
Biblia spune că se aflau schimbătorii de bani) prin cuvântul grecesc hieron.
Cu douăzeci de ani mai târziu însă, ediția din 15 august 1980
a Turnului de veghe, pagina 15, a indicat într-un mod care induce în
eroare că schimbătorii de bani s-ar fi
aflat în partea de templu descrisă prin cuvântul naos. Aceasta s-a
întâmplat într-un articol destinat să susțină învățătura Societații că "marea
mulțime" este o clasă pământească, în ciuda prezenței ei în naos-ul lui
Dumnezeu, conform cu Apocalips 7:15. Subiectul articolului și stilul
scriitorului indică spre F.W. Franz ca autor al ambelor articole
(Sanctuarul templului, naos-ul, reprezintă cerul în Biblie).
În acord cu aceasta,
în tradurecea literală, cuvânt cu cuvânt, a textului
grecesc din The Kingdom Interlinear Translation of the Greek Scriptures:
hieron este tradus "templu"
naos este tradus "locuința divină"
Învățătura Watchtower despre marea mulțime din Apocalips 7:15
Apocalips 7:15 în Traducerea Lumii Noi spune despre "marea mulțime":
De aceea stau ei in picioare înaintea tronului lui Dumnezeu;
și-i slujesc zi
și noapte în templul său; și Cel care șade pe tron își va întinde cortul său
peste ei.
Comentând aceste
cuvinte, Turnul de veghe din 1 decembrie 1972 spune la pagina
722:
Această viziune frumoasă prezintă "marea mulțime" internațională
slujindu-i lui Iehova în templul său, adică în curțile pământești rezervate
acelora care nu sunt israeliți spirituali, cu alte cuvinte în "curtea
neamurilor".
În mod similar, ediția din 1 iulie
1996 a Turnului de veghe spune la pagina
20:
Așa cum a fost prezis, marea mulțime "i
se închină lui Dumnezeu zi și
noapte în templul său." ... Întrucât membrii ei nu sunt preoți, israeliti spirituali,
Ioan se pare că i-a văzut stând în picioare în templu în curtea exterioară a
națiunilor [sublinierea noastră].
Această învățătură este ilustrată și printr-o schiță în editia din 15 august
1980 a Turnului de veghe la pagina 17. Aici desenatorul prezintă explicit "marea
mulțime" cu ramuri de palmier în curtea exterioară a națiunilor
aflată dincolo de
soreg (zidul de separare).
Perspectiva Societății Watchtower despre "Aranjamentul Templului lui Iehova".
Se observă prezentarea curții neamurilor ca un loc unde închinatorii fericiți ai
lui Dumnezeu îi aduc serviciu sacru zi și noapte. Aceasta contrastează
izbitor cu felul în care folosește Biblia această curte pentru a simboliza o perioadă de
oprimare din partea celor care nu sunt numărați printre închinătorii adevărați
în Apocalips
11:2.
Discrepanța din Traducerea Lumi Noi
Cineva ar putea crede că ceea ce redă Traducerea Lumii Noi ca "templu"
în
Apocalips 7:15 este cuvântul grecesc hieron. Însă o examinare a acestui text
în versiunea Kingdom Interlinear of the Greek Scriptures arată că
în acest verset apare cuvântul naos, nu hieron. Traducerea
Kingdom
Interlinear redă în mod potrivit acest cuvânt prin "locuința divină"
în
traducerea cuvânt cu cuvânt sub originalul grecesc, însă prezența lui în
acest text este desconsiderată în coloana adiacenta din engleză prin
redarea cu "templu" (Naos este de asemenea tradus prin "templu"
în Apocalips
3:12 în Traducerea Lumii Noi, însă în toate celelalte locuri unde apare
acest cuvânt în Apocalips este redat prin "sanctuar" sau "[sanctuarul]
templului" - Apoc 11:2,19; 14:15; 15:5-8; 16:1,17).
Zvonuri despre învațături "apostate" au ajuns la urechile
Corpului de Guvernare în 1980 și lucrătorii de la Betel au fost atenționați
să nu plece urechea la ele. Totuși conducerea a realizat că se confruntă cu
o dilemă și au încercat să îndulcească situația promițând că urma să vină
răspunsuri în literatura Societățtii și în comentarii speciale televizate
prezentate de către membrii Departamentului de scriere și de către alții la mesele de
dimineața. Ediția din 15 august 1980 a Turnului de veghe s-a ocupat
de întrebările
referitoare la interpretarea Scripturii dată de Societate cu privire la
cele două clase într-un articol intitulat "'Marea mulțime' slujește - Unde?"
Autorul se presupune că a fost Frederick Franz. Articolul a încercat să
dovedească că cuvântul naos este folosit în Biblie uneori cu sensul de
întregul complex al templului, nu doar de sanctuarul interior (Acesta este un
punct crucial, întrucât sanctuarul interior reprezintă cerul). Tabelul
alăturat a apărut la pagina 15 cu pretenția că prezintă exemple unde naos
se referă la "întregul templu", inclusiv curtea națiunilor.

Traducerea textului de mai sus:
Cuvântul grecesc na-os' se referă adesea la sanctuarul
interior care reprezintă cerul însuși
- DAR întregul templu (na-os'
) a fost în construcție 46 de ani
- Întregul templu (na-os'
) a fost distrus ca judecată de
la Dumnezeu
- Isus a scos afară pe schimbătorii de bani din curțile
templului exterior (na-os' )
- Iuda a aruncat înapoi cei 30
de arginți în templul exterior (na-os' )
- Deci este corect că "marea mulțime"
îi slujește lui Dumnezeu în
curtea
pământească a templului spiritual
În mod normal Martorii lui Iehova se mulțumesc să accepte informațiile
prezentate în Turnul de veghe fără să le verifice. Însă în cazul de față, unii
dintre cei mai respectați și admirați membri din conducerea de la sediul
central al Watchtower au fost
excomunicați pe motive de "apostazie". Aceasta a stârnit și pe alți membri
să verifice informațiile prezentate, iar ceea ce au descoperit a fost
șocant. Articolul din Turnul de veghere nu a oferit citate scripturale pentru afirmatiile de
mai sus. Însă, contrar implicațiilor clare din tabelul concluziv,
consultarea propriei versiuni a Societății, Kingdom Interlinear of the
Greek Scriptures,
a dezvăluit că cuvântul naos nici măcar nu apare în două dintre relatările
biblice la care se făcea aluzie. Mai degrabă cuvântul hieron, nu naos, apare
în toate versetele care descriu evenimente următoare:
Isus a scos afară pe schimbătorii de bani din curtea exterioară a templului
(hieron, nu naos). (Vezi Matei 21:12; Marcu 11:15; Luca 19:45
și Ioan 2:14,
15 în Kingdom Interlinear)
Întregul templu (hieron, nu naos)
a fost distrus ca expresie a judecății lui
Dumnezeu. (Vezi Matei 24:1, 2; Marcu 13:1-3 și Luca 21:5, 6 în Kingdom Interlinear)
In plus, cercetarea a arătat că celelalte două
cazuri menționate (Matei 27:5 și Ioan 2:19, 20) nu erau nici pe departe
exemple indiscutabile de texte în care termenul naos se folosește pentru a
descrie întregul teritoriu al templului.
Această crasă reprezentare greșită a Scripturilor (iar acum și tratament
greșit a creștinilor sinceri, în spiritul lui Matei 24:48, 49 și 3
Ioan 9, 10) cu scopul de a susține doctrina Societății au tulburat profund pe
cei care căutau să verifice informațiile prezentate în articolul Turnului
de veghe.
Cu cât a fost studiată
mai mult problema, cu atât a devenit mai
clar că Ioan a folosit cuvântul naos în textele relevante din Apocalips cu
referire la sanctuarul interior care reprezintă cerul (Vezi de exemplu
Apocalips 3:12; 7:15; 11:1, 19; 14:15; 15:5; 16:1, 17 în The Jerusalem Bible).
Chiar și una dintre cărțile Societății, Atunci s-a sfârșit taina lui
Dumnezeu (1969), spune
la pagina 260 referitor la Apocalips 11:2:
Sanctuarul templului sau
naos-ul ocupa doar o parte din suprafata templului.
[sublinierea noastră]
Apocalips 11:2 spune în Traducerea Lumii Noi:
Însă curtea care este
în afara [sanctuarului] templului (naos) arunc-o și nu o
măsura, pentru că a fost dată națiunilor ["Neamurilor" - AV, NEB, Moffat],
iar ele vor călca în picioare sfânta cetate timp de patruzeci și două de
luni.
Este în general acceptat
de către teologii biblici că "curtea care este în
afara" naos-ului, la care se face referire în acest verset, face aluzie la
curtea națiunilor de la templul reconstruit de Irod (Vezi de exemplu nota de
subsol la acest verset în The New American Bible). E clar că această curte
exterioară nu este în nici un caz naos-ul (sanctuarul interior sau "locuința
divină" - Interlinear) unde este descrisă "marea mulțime" ca slujind lui
Dumnezeu în Apocalips 7:15. Expresia folosită este "în afara" naos-ului
și
cei care ocupă aceasta curte sunt prezentați drept împotrivitori, nu
sprijinitori ai închinării adevărate.
Un alt punct important este faptul că
în Apocalips 7:9, 15
"marea mulțime" este prezentă "înaintea tronului" lui Dumnezeu. După cum
indică publicațiile Societății, cuvântul grecesc tradus prin "înaintea"
în
acest text este enopion și înseamnă literalmente "în vederea [lui]" (Vezi de
exemplu pagina 123 a cărții Apocalipsul - grandiosul său apogeu este iminent [1988]).
Acest cuvânt grecesc este folosit în mod frecvent pe tot parcursul cărții
Apocalips pentru a prezenta obiecte și persoane "înaintea" sau "în vederea"
lui Dumnezeu în cer. Observarea versetelor următoare în The
Kingdom Interlinear Translation of the Greek Scriptures clarifică lucrurile:
Apocalips 1:4 - "șapte spirite care sunt
înaintea (enopion) tronului lui
[Dumnezeu]"
Apocalips 4:5 - "șapte lampadare de foc care arde
înaintea (enopion) tronului lui [Dumnezeu]"
Apocalips 4:6 - "Și
înaintea (enopion) tronului [lui Dumnezeu] este ceva ca o
mare de sticlă asemenea cu cristalul"
Apocalips 4:10 - "cei douăzeci
și patru de bătrâni se aplecau înaintea
(enopion) Celui care șade pe tron ...,
și își aruncau coroanele înaintea
(enopion) tronului"
Apocalips 7:9 - "o mare mulțime, ... stând
în picioare înaintea (enopion)
tronului și înaintea (enopion) Mielului"
Apocalips 7:11 -"Și toți
îngerii stăteau în picioare în jurul tronului și
bătrânii și cele patru creaturi vii
și s-au plecat cu fețele înaintea
(enopion) tronului și s-au închinat lui Dumnezeu"
Apocalips 7:15 - "De aceea sunt ei [marea mulțime]
înaintea (enopion)
tronului lui Dumnezeu; și-i aduc serviciu sacru"
Apocalips 8:3 - "Și un alt
înger a sosit și a stat în picioare lângă altar,
având... tămâie ... s-o ofere împreună
cu rugăciunile tuturor sfinților pe
altarul de aur care era înaintea (enopion) tronului"
Apocalips 9:13 - "Și am auzit o voce din coarnele altarului de aur care este
înaintea (enopion) lui Dumnezeu"
Apocalips 11:16 - "Și cei douazeci
și patru de bătrâni care ședeau înaintea
(enopion) lui Dumnezeu"
Apocalips 14:3 - "Și ei [cei 144.000] cântă ceva ca o cântare nouă
înaintea
(enopion) tronului și înaintea (enopion)
celor patru creaturi vii
și a bătrânilor"
Este evident că, atunci când este privit
în context, nu
există dubii că "marea mulțime" se află "înaintea tronului"
în același fel ca și cele șapte lampadare aprinse, marea de sticlă
asemenea cristalului,
coroanele celor 24 de bătrâni, îngerii, bătrânii înșiși, cele patru creaturi
vii, altarul de aur și cei 144.000.
Curând după aceste evenimente Jon a demisionat din poziția sa de la Betel
după zece ani de serviciu cu timp integral și acum se străduiește să
practice creștinismul fără piedicile impuse de o organizație care, în atât de
multe cazuri, obstrucționează promovarea adevărului.
ACTUALIZARE - februarie 1998
Într-o surprinzătoare
întorsătură doctrinală, doar la nouăsprezece luni după
ce ediția din 1 iulie 1996 (pagina 20) a Turnului de veghe a reafirmat poziția
susținută de multă vreme referitoare la locul "marii mulțimi", Societatea a
schimbat această învățătură. Mai jos este reprodusă noua informație care
a fost prezentată într-un chenar gri la pagina 21 a ediției din 1 februarie 1998 a
Turnului de veghe, într-un articol
intitulat "Alte oi și noul legământ":
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
SERVICIU SACRU ÎN TEMPLU
Marea mulțime aduce închinare împreună cu creștinii unși în curtea
pământească a marelui templu spiritual al lui Iehova (Apocalips 7:14, 15;
11:2). Nu există nici un motiv să spunem că ei sunt într-o curte separată a
națiunilor. Când Isus a fost pe pământ a existat o curte a națiunilor în
templu. Însă în planurile inspirate ale templelor lui Solomon și Ezechiel nu
a existat nici o mențiune despre o curte a neamurilor. În templul lui
Solomon era o curte exterioară unde israeliții și prozeliții, bărbăți și
femei, se închinau împreună. Acesta este modelul profetic al curții
pământești a templului spiritual, unde Ioan a văzut marea mulțime oferind
serviciul sacru.
Totuși, numai preoții și leviții puteau să intre în curtea interioară, unde
se afla marele altar, numai preoții puteau să intre în Sfânta; și numai
marele preot putea să intre în Sfânta Sfintelor. Curtea interioară a Sfintei
este considerată o preumbrire a condiției spirituale speciale a creștinilor
unși pe pământ. Iar Sfânta Sfintelor reprezintă cerul însuși, unde
creștinii unși primesc viață nemuritoare împreună cu Marele lor Preot
ceresc. - Evrei 10:19, 20.
Turnul de veghe — 1 FEBRUARIE, 1998 21
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Lucrul cel mai izbitor legat de
acestă schimbare în învățatură, pe
lângă afirmația că "marea mulțime" nu se află într-o "curte separată a
națiunilor", este faptul că Societatea a făcut o legătură foarte clară
între
Apocalips 7:15 și 11:2. "Curtea care este în afara [sanctuarului] templului
(naos)" descrisă în Apocalips 11:2 este categoric identificată ca
și "curtea
pământească a marelui templu spiritual al lui Iehova" ocupată atât de "marea
mulțime" cât și de creștinii unși. Când F. W. Franz era în viață (și în
anii de după moartea sa la 22 decembrie 1992) Societatea părea că
evită cu mare atenție această legătură. Motivul pare să fi fost din cauza
distincției evidente dintre sanctuar (naos sau "locuința divină")
și curtea
exterioară menționată în acest text. Probabil aceasta poate fi observată cel
mai clar în modul în care este redată prima parte a versetului în traducerea
cuvânt cu cuvânt sub originalul grecesc în Kingdom
Interlinear of the Greek Scriptures:
Și curtea (cea) în afara locuinței divine
Acum însă, organizația a plasat "marea mulțime" direct
în
interiorul curții descrise la Apocalips 11:2 și a identificat-o în mod clar
ca o parte a aceluiași "templu spiritual" despre care Martorii lui Iehova
sunt învățați că se referă Apocalips 7:15 când plasează "marea mulțime"
în
templul [naos] lui Dumnezeu.
Însă încercarea de a schimba tipul profetic larg acceptat al curții de la
curtea neamurilor la curtea exterioara a templului lui Solomon nu rezolvă
problema de interpretare a Societății. Indiferent care templu ar alege cineva
să-l asocieze cu Apocalips 11:2, fie el cel al lui Solomon, Ezechiel sau
Irod, adevărul clar rămâne că această curte pământească este "în afara
[sanctuarului] templului (naos)", în timp ce "marea mulțime" din Apocalips
7:15 este prezentată ca fiind în interiorul sanctuarului templului sau naos-ului.
Este evident că pe
întreg parcursul cărții Apocalips termenul
naos este folosit in mod repetat cu referire exclusiv la partea cea
mai interioară a
templului, sanctuarul ceresc în aplicarea lui figurativă. Publicația
Societații Atunci s-a sfârșit taina lui Dumnezeu (1969) spune la pagina 260 referitor
la Apocalips 11:2:
Sanctuarul templului sau
naos-ul ocupa numai o parte din teritoriul templului.
Ediția din 1986 a
The New International Dictionary of New
Testament Theology (Vol. 3, pagina 784) face referire la alte versete din
cartea Apocalips unde apare cuvântul grecesc naos șsi comentează:
Apocalipsul vorbeste adesea despre templul ceresc (Apoc. 7:15; 11:19; 14:15ff;
15:5-8; 16:1, 17), evident pe baza Ps. 11:4.
Și Turnul de
veghe din 15 august 1980 observă în mod corect la
pagina 15:
Cuvântul grecesc
naos se referă adesea la sanctuarul interior care
reprezintă cerul însuși.
Pentru a dovedi că "marea mulțime" nu este
în sanctuarul
ceresc al lui Dumnezeu ar fi nevoie să se demonstreze în vreun fel că termentul
"naos" poate să includă și "curtea din afara [sanctuarului]
templului (naos)" descris în Apocalips 11:2. Însă, așa după cum propria
publicație a Societății citată mai sus menționează, chiar acest verset
arată clar că nu o include, întrucat face o distincție clară între curte și
sanctuarul templului. În mod sigur Ioan folosește termenul naos într-un sens
limitat doar cu aplicare la "locuința divină" a lui Dumnezeu. - Vezi aceste
versete în versiunea The Kingdom Interlinear of the Greek Scriptures.
Din nou este un caz
în care Societatea construiește
raționamentul începând de la puncte de credințe și interpretări tradiționale
și
încearcă să facă ca Biblia să potrivească cu acestea, în loc să înceapă cu
Scripturile și apoi să schimbe propriile învățături pentru a se conforma cu
Cuvântul lui Dumnezeu (Compară Matei 15:1-9 și Marcu 7:6-9 unde Isus a
condamnat pe scribi și pe Farisei pentru că permiteau ca tradiția să fie
prioritară față de Cuvântul lui Dumnezeu). Așadar, rămâne încă de văzut dacă
Societatea va reveni la poziția pe care o avea înainte de 1935 și să accepte
învățătura clară a Bibliei că marea mulțime se află "înaintea tronului"
în
sanctuarul ceresc al lui Dumnezeu (naos) sau dacă mai degrabă va continua
să facă situația obscură prin încercări de a face ca Biblia să potrivească
cu învățăturile prezente ale organizației.